Sfaturi pentru mersul pe munte

Despre alegerea, umplerea si reglarea rucsacului, despre cort, hidratarea, alcoolul, alimentatia pe munte, imbracamintea, utilitatea beţelor, antrenamentul prealabil, comportamentul in cabane.

RUCSACUL: Trebuie sa corespunda turei ca marime. Pentru ture de o zi, folosim "rucsaci de tura" - de 30-40 litri. In ture lungi, rucsacul trebuie sa fie incapator, de 80 l pentru barbati. 60-65 l ( dar chiar si 80 l ) pentru fete. Unele firme au conceput rucsaci "Lady", adecvati anatomiei feminine. Rolul rucsacului mare este ca sa incapa totul in el ( exceptie izolirul, la nevoie) , sa nu mergem ca "pomi de Crăciun", cu tot felul de obiecte atârnate de rucsac si legate de şolduri. Ei fiind reglabili ca volum ( prin curelele de compresie laterale si prin inalţător/etajul superior ) , ii putem adecva dupa volumul bagajelor la plecare si pe parcurs.

Aranjarea obiectelor in rucsac nu se face oricum ! In principiu, sacul de dormit se pune in fundul rucsacului, intr-o punga/husa impermeabila, sa nu se ude cand punem uneori rucsacul jos pe teren ud. Obiectele mai grele se aseaza langa/spre spate, dar in asa fel ca sa nu jeneze, sau se interpune intre aceste obiecte grele si spate un strat nu prea gros de imbracaminte de rezerva. Un desen sugestiv de aranjare a obiectelor in rucsac a publicat Ica Giurgiu in Muntii carpati nr.4 la pag 13, îl vedeţi alături. Pe teren usor obiectele grele se aseaza langa spate si in cele 2/3 superioare ale rucsacului; pe teren accidentat, in 1/3-mea superioara se pun numai obiecte usoare, ca sa nu ne dezechilibreze la miscari laterale.

Obiectele de care avem nevoie mai des, se pun in buzunarele laterale si in cel din "capac". Ce vom manca in acea zi, se pune separat de restul alimentelor si mai la indemana ( sub capac), idem tricouri de schimb, pelerina, hanoracul, un polar/pulover.

NOTA: Curelele rucsacului trebuie reglate corect, dupa inălţimea fiecaruia, in asa fel ca CENTURA sa poata fi inchisa si STRANSA BINE DEASUPRA şoldurilor !!!.
In acest fel, un rucsac inteligent umplut ( ca greutate si aranjare interioară) si inteligent reglat si fixat pe şolduri, menajeaza ( f f important ) COLOANA vertebrala. Caci şoldurile si picioarele rezistă mult timp la greutăti mari, coloana nu ! Coloana e menajată la coborâre si prin folosirea beţelor, DACĂ ne sprijinim ferm pe ele. Socurile pe sensibilele discuri intervertebrale şi pe meniscul genunchilor sunt mai mici. Nimeni nu a ratat sansa de a mai merge pe munte din cauza muschilor; acestia se obosesc mai ales la coborâri abrupte, dar isi revin dupa orice solicitare. Dar multi plâng ca nu mai pot merge pe munte pentru ca si-au nenorocit genunchii sau coloana nefolosind beţe, coborand in salturi, nefolosind corect centura.

Luarea de unul singur, fara ajutor a unui rucsac greu in spinare, e bine sa nu se faca "dintr-o miscare"- e un gest periculos pentru coloana, ci "in doi timpi": facem o fandare ducand un picior inainte pe pantă sau pe o piatră, cioată, trunchi de copac căzut, stinghie de gard. Urcăm mai intâi rucsacul pe coapsa respectiva, apoi de acolo in spinare.

RUCSACII "de tură". Sunt cei utilizaţi în ture de o zi. Deci mai mici. Dar nu "ghiozdănaşe" ca ale copiilor sau ale maratoniştilor. În ei trebuie să încapă şi hainele ce le vom dezbrăca pe traseu, să nu le atârnăm nici de şolduri şi nici de rucsac. Ar fi ceva inestetic, ar deranja pe adevăraţii fotografi. Aşadar să aibă 35-40 litri, nu15 !

PROTECTIA TRIDENTULUI: In autobuze, gări,tren, cabane şi chiar când îi puneţi în portbagajul unei maşini, se inchide centura peste"burta" rucsacului. Altfel... veti avea surpriza să calce cineva pe trident. Iar în maşină, rucsacii se "arhivează" mai bine fără acel "coarne de bizon" !!

CORTUL: Daca romanii care merg pe munte ar fi civilizati ca cei din Alpi si daca acele constructii din munti numite cabane ar fi locuri in care sa poti manca, in care sa te simti la munte (liniste, aer curat, toti ceilalti oameni de munte) , nu sa te simti in carciuma, drumetiile ar fi mai placute. Nu ar trebuie sa cari in spinare cort, saci de dormit, mancare pentru mai multe zile... In plus in Carpati sunt munti fara cabane la altitudine (ex.Muntii Rodnei, Godeanu, Cernei, Carpatii Rasariteni...) Asa ca pentru unii (noi de ex) cortul e un drag si bun prieten. Norocul nostru este ca putem cara bagaje mari, ca suntem obisnuiti cu asta.

Cum trebuie sa fie cortul ? Raspunsul : adecvat dorintelor fiecaruia, ce criterii sunt pe primul plan. Toti am dori sa aiba greutate cat mai mica si sa nu coste mult. Dar asta e in general in detrimentul rezistentei la vanturi mari, al comoditatii. Va spunem ce vrem noi sa aiba cortul nostru:
- sa fie dublu ,
- sa aiba doua abside incapatoare, laterale, nu la cap si picioare,
- sa fie rezistent la vanturi mari ,
- sa aibe arce metalice, nu de fibra de sticla,
- arcele (beţele) sa nu intre in "tuneluri", ci sa se prinda cu sistem de cleme/clips-uri.
- in caz de ploaie "interminabila" sa permita montarea mai intai a cortului exterior (supratenda) si intrand sub el (pe folia de sol) sa montam prin agăţare interiorul şi sa golim rucsacii. Asadar permite si demontarea "pe rand."

Montaţi cortul pe cât posibil în zone în care vântul să nu bată sau nu tare. Dar nu în fundul unei "scochine" (mici depresiuni), unde se adună apa de ploaie ! Şi nu uitaţi să montaţi şi reglaţi bine "ancorele de vânt", acele sfori care să ajute arcele să reziste la vânt, să nu fie îndoite invers, să nu se rupă. Iar când ţăruşii nu intră suficient sau pământul e plin de apă, puneţi bolovani peste ţăruşii "de bază" ! Logic e ca ţăruşii să nu fie înfipţi vertical, ci oblic, iar sfoara să fie lângă sol.

Când plecăm ziua de lângă cort, dar şi noaptea, noi nu lăsăm nici mâncare şi nici punga cu gunoi în absidă sau sub streaşina cortului. Vulpi sau câini vi le pot lua şi împrăştia ! Unii lasă "ceva" în absidă, pentru.. şoricei, să nu le găurească cortul !

IMBRACAMINTE: e de dorit sa fie "de munte", nu de oras. Blugii nu-s comozi in unele zone, impiedică mişcări mai ample necesare. Iar după ce se udă, se usucă greu. Pentru vară alegeti pantaloni subtiri (se usuca foarte repede) şi comozi Nu trebuie sa caram prea multe schimburi, mai ales in ture lungi in care avem alte multe de carat. Nu intru in amanunte. Punctez doar cateva: Gecile sunt mai ales contra vântului, nu va bazaţi pe ele contra ploii dacă nu sunt cu goretex şi relatv noi ! Aveţi nevoie de o pelerină de ploaie. Fie o pelerina croită sa acopere si rucsacul, fie, daca nu avem asa ceva, trebuie si o protectie de ploaie pe rucsac. Fixata bine, sa nu ne-o fure vantul ! Cei care poseda geaca buna, inca impermeabila si eventual si pantaloni similari, pot renunta la pelerina. Sub gluga e bine sa avem o sapca cu cozoroc, altfel ne pică gluga pe ochi. Evitaţi pelerinele tip "poncho" care se inchid lateral cu sistem "scai" sau cu capse. Vântul puternic le deschide şi le flutură ca nişte eşarfe mai mari ! Deci nu-şi mai fac datoria ! Cu umbrelă pe munte e..."de râsul curcilor" şi a nu se uita că ploaia e de obicei însoţită de vânt ! Dar am vazut oameni cu umbrele (şi cu valiză !!) pe platoul Bucegilor... Asortate cu sandale, pantofi cu toc, etc. Probabil au crezut ca Babele e o pensiune din oraşul Buşteni undeva mai spre pădure, aşa cum e Cota 2000 din Sinaia...

NOTA : Vara mai ales, vom transpira mult, mai ales la spate, sub rucsac.Transpiratia e utilă, organismul stie ce face: se elimina toxine si prin piele, se elimina si caldura . Dar e neplacut si chiar periculos sa facem pauze cu tricoul ud pe noi, mai ales pe vânt si frig. De obicei simţim udă, neplăcută zona de sub rucsac. Si e si riscantă în pauze sau cand e vânt rece. Nu e suficient sa imbrăcăm ceva peste tricoul ud sau doar umed. . Si nu e "rentabil" sa-l schimbam cu unul uscat la fiecare oprire. Mai ales ca cele de bumbac se usuca extrem de greu. Deoarece umezeala intra in fibre. Se spune ca "tricoul ud/umed suge viata din montaniard !". Cele sintetice (polar subtire, fleece) se usuca foarte repede, caci umezeala e doar intre fibre, nu si in ele. Eu obisnuesc ca la fiecare oprire, chiar si iarna, intorc acel polar de pe piele cu spatele in faţă. Sa am pe spate partea uscata. Cand pornesc, mergand aplecat, pozţie favorizată de folosirea beţelor (aplecaţi în faţă şi pentru ca centrul de greutate corp+rucsac să "cadă" ergonomic între bocanci !) partea uda de pe piept nu o mai simt neplacut, sta la oarecare distanta de piele si se va usca curand de la temperatura corpului. In acest fel nu ud mai multe tricouri intr-o zi; folosesc unul chiar 2 zile.Iar seara, in cort, il usuc "cu metoda militară" :il imbrac peste 1-2 tricouri uscate. Si desigur, inainte de a intra in sacul de dormit il dezbrac, să nu intre mirosul său in sac ! Il voi imbraca iarasi pe piele in dimineata urmatoare. Imbracamintea din lână de calitate (mai ales sosetele) tine cald si umedă. Dar si ea se usuca la fel de greu ca bumbacul.

PROTECŢIA CAPULUI ŞI A OCHILOR: Pentru frig-vânt rece folosim căciuliţă sau macar buff-ul. Contra insolaţiei ne trebuie pălarii, mai eficiente cele cu boruri largi, fixate şi sub bărbie, să nu nu le fure vântul. Şepcile cu cozoroc, care nu acoperă şi ceafa, pot favoriza şi arsuri ale pielii dar pot favoriza chiar insolaţia, căci nu protejează şi creierul mic ! Şepcile care au şi protecţie pt. ceafă, "ţin cald" in zilele de vară fără vânt. Aşa că e de preferat pălăria cu boruri largi. De dorit când dăm de izvoare să ne mai udăm părul şi chiar pălaria sau şapca.
Ochelarii de soare sunt foarte importanţi. La altitudine, razele UV sunt puternice, nu numai iarna !.

ÎNCĂLŢĂMINTEA: să fie "pentru munte" şi adecvată sezonului. Să fie comodă, să nu fie strâmtă, mai ales iarna ( împiedică circulaţia sanguină şi produce degerături !). Pentru coborâri lungi e mai bine ca degetele să nu ajungă la vârful bocancilor, pentru asta strângem bine şireturile. Dar bocancii să nu fie

nici prea largi, să nu joace piciorul în ei. Desigur dorim ca bocancii "să nu ia apă" ! Asta asigură o vreme cei cu goretex, dar apoi trebuie şi ei impregnaţi înainte de fiecare tură. Iar dacă totuşi seara ne sunt ude şosetele şi nu suntem în cabană cu uscător pentru bocanci, e bine sa avem ziare pe care să le inghesuim în ei, vor absorbi mare parte din umezeală. Iar dimineaţa, preventiv, pentru a nu ni se umezi şosetele uscate ce le-am încălţat, folosim nişte pungi de polietilenă. Nu vor rezista multe ore, dar ne apără o vreme de neplacuta senzaţie ce am avea-o fără ele !

PARAZĂPEZI: obligatorii iarna, dar utile şi vara pe drumuri noroioase, cu pietricele şi în iarbă mare, unde împiedică intrarea unor petale de flori şi frunze, etc

HIDRATAREA: Pe munte, trebuie sa bem cam 2-3 litri/zi. Caci la altitudini mari aerul e uscat. Inspiram aer uscat si expiram aer umed , deci se pierde multa "apa" prin respiratie. Şi bând insuficiente lichide, sângele devine mai vâscos, circulă mai greu, duce mai puţin oxigen la muşchi, duce mai puţine toxine la rinichi pentru a fi eliminate şi...favorizează degerăturile !
Sunt recomandate lichide energetice ( nu cola, fanta ). Iarna se indica ceai in termos metalic, nu apă ! Noi nici vara nu prea bem apa, ci limonada cu zahar +lamaie. Am incercat cu miere, dar dupa cateva ore se fermenteaza. Apa de izvor e buna dar nu da si energie. Si sa bei nu mult, dar mereu, sa nu astepti pana ai senzatia de sete. Cand a aparut e "bai": curand se blocheaza muschii, "motorul e gripat" ! Ca sa produca energie, pentru ca muschii "sa functioneze" organismul are nevoie de multa apa. Teoria "nu beau ca sa nu transpir" sau "ca sa nu incarc sistemul circulator" e o mare tampenie" ! Paranteza: mai gasiti astfel de teorii prin carti vechi sau vechi retiparite recent.

Cat despre SETEA imperioasa: e o dovada clara (medicala ) ca efortul e prea mare faţă de antrenament

Cu setea e ca si cu dispneea ( gâfâiala) de efort, care apare mai repede si e mult mai accentuata la cei neantrenaţi. O spun si din experienta si din ce am citit. Dintr-un grup pe munte, cu aceesi greutate in spate si care au luat cu ei aceeasi cantitate de apa, cel care si-o termină primul şi apoi se plange mereu de sete e cel mai putin antrenat ! Si nu uitati ca setea e data si de conserve ! Eu car foarte putine, uneori nici una !. Adevarat ca vesticii au scos conserve mai "inteligente", dar sunt cam prea scumpe pentru buzunarele noastre.

CANTITATEA DE ALIMENTE : N-a murit nimeni de foame pe munte (incepatorilor le e frica de asta !). Dar de epuizare combinata cu vremea rea ( haine ude, ceaţă, vânt, demoralizare ) 

Sa mananci bine in saptamana dinainte de a pleca pe munte si in cea de dupa intoarcerea acasa". Asa e, caci pe munte te duci sa mergi, sa vezi, sa te bucuri, nu sa mananci, sa dormi pe saturate si sa te chinuiesti. Cari si mananci putin, mai ales multe lichide energetice.

CALITATEA: Ce anume luam depinde si de anotimp. Cand e cald, evitam cele usor alterabile. In principiu alimentele sa fie variate, energetice, cat mai usor de digerat. Nu se iau mese copioase; se mananca putin si des. Noi obisnuim cam patru "mese": dimineaţa inainte de plecare, pe la 11, 16 si 20. Intre aceste ore, in micile pauze pt. foto si umeri, mai "ciugulim" biscuiti, napolitane, ciocolata ( la glucoza am renuntat- e cam agresiva pentru stomac ), musli, alune, nuci. Prima si ultima masa contine obligatoriu si ceva cald: supa (seara ), piure, paste fainoase semi-preparate, etc. Unii prefera lipii (paine libaneza) in loc de paine

normala. Daca tura e mai lunga si fara posibilitati de reaprovizionare, pentru a avita mucegairea painii sau lipiilor, nu se pastreaza in pungi de polietilena, ci in servete de panza, iar dupa cam 3 zile le trecem pe deasupra flacarii primusului !

ALCOOLUL: e contraindicat ! Pentru un organism in plin efort sau semi-epuizat- are efect catastrofal, chiar daca respectvul e "antrenat de la ses cu alcoolul" !! Au murit unii in comă alcoolică pe munte de la cantitati ce nu pot fi nicicum considerate mari ! Nu se foloseşte nici "pentru incălzire", caci senzatia de căldură e de scurtă durata; prin vasodilatatie periferica se pierde caldura si hipotermia se va instala mai rapid !

 

O bere se admite seara, dar cand esti la destinatie ! Taria nici atunci, desi un paharel e moda pentru multi.

BAGAJUL, ANTRENAMENTUL: Nu trebuie să cărăm lucruri inutile, nici alimente în exces. Nu punem în rucsac alimente sau lichide in borcane sau recipiente de sticlă. Sunt grele şi se pot sparge. Analizăm atent ce luăm şi ce nu. Sunt obiecte ce le cărăm deseori degeaba (trusă medicală, pelerina, iarna colţari, lanterne frontale, GPS, etc. Dar e riscant sa le lăsăm acasă !

BEŢELE sunt foarte utile pe munte ! Doua nu unul ! Si beţe cu cureluse ("dragoni") nu bâte ciobanesti sau culese din pădure. Si folosite, nu doar "plimbate" ! Afirmatia unora " mai mult ma incurcă" sau " Ce, sa le mai car si pe ele" -e dovada ca nu li s-a explicat/nu si-au dat seama CUM trebuie folosite "ca sa nu le cari degeaba" !. Beţele ne ajuta mult, pe pante mai mici mutandu-le alternativ dar mai ales pe pante mai abrupte, unde le mutăm pe ambele deodata si si sprijinindu-ne FERM pe ele atat la urcare cat MAI ALES la coborare.

-Beţele de schi: le putem folosi si vara si iarna. Sunt mai ieftine ca cele telescopice. Sunt si mai ieftine daca vom cauta/cumpara modele mai vechi sau "second-hand". Ele "functioneza" la fel de bine, chiar mai bine din unele puncte de vedere, caci nu risti sa se telescopeze când te sprijini energic pe ele. Sunt de mare folos si la traversarea unor râuri "din piatra in piatra" sau a unor pâraie prin săritură cu sprijin pe ambele beţe. Un dezavantaj ar fi că riscam sa le uitam prin tren/autobuze, gari/autogari.

-Beţele telescopice ("de trekking" ) Sunt mai scumpe, se defecteaza des si chiar se pot rupe mai usor. Caci telescopicele cu blocare interna, daca le strângi tare cand le fixezi lungimea, le desfaci greu sau se blocheaza. Daca nu le strângi bine, cand te vei sprijini mai energic pe ele... se telescopeaza si te poti chiar accidenta in locuri mai "delicate". Au aparut insa beţe cu blocare externa, mai rezistente si prin faptul că au sectiune ovală, nu rotunda. Beţele telescopice au avantajul ca li se poate regla lungimea dupa caz: mai scurte la urcare, mai lungi la coborare, unul mai lung si unul mai scurt cand mergem "de-a coasta" pe pante inzapezite sau vara pe pante inclinate si fara poteca. Au avantajul ca iarna , dupa scurtare prin telescopare le putem monta pe rucsac, atunci cand consideram ca e mai bine sa avem pioletul in mana. La fel si pe tren, autobuz, neriscand sa le uitam undeva.

Beţele va menajeaza (ff.mportant !) GENUNCHII ! Si la urcare, dar mai ales la coborâre. Dar numai DACA sunt corect folosite!. Si ai dovada ca le-ai folosit corect daca seara simti si in braţe acea oboseala plăcută pe care o simti in picioare. ( te simti ca după un masaj ). Asta e dovada ca ai mers cu tractiune "4 x 4"

cum plastic scria cineva. E dovada ca o parte din marele efort pe care il fac picioarele, mai ales când ai rucsac mare, a fost preluat de braţe. Daca nu avem dovada asta- oboseala braţelor- chiar ca le-am cărat degeaba !

"Beţele ne ofera avantajul ca sprijinindu-ne pe ele, la urcare, la coborare, dar si pe plat, aplecam automat corpul mai in faţă si in acest fel centrul de greutate pică ergonomic intre bocanci, rucsacul (cand e greu !) nu ne va mai trage "pe spate" cu consecinte dureroase de rigoare si alte riscuri " a la long" pentru coloana vertebrala.

Beţele au si alte avantaje: impiedica edemul ("umflarea") mainilor, cu ele ne apărăm de câini .De curand s-a emis o teorie care afirmă că cei care folosesc mult timp beţele, mai ales cei mai în vârstă, pot avea dificultăţi în a-şi păstra echilibrul în zone înguste ce se parcurg fără beţe. Desigur în astfel de zone, atât vara, cât şi iarna, e nevoie de mai multă atenţie, uneori ne asigurăm reciproc cu coarda, mergem "călare"... 

LA CABANE. Acestea ar trebui sa fie locuri de odihna, nu de chefuri ! Dar fără a intra în alte detalii, fără a face comparaţii între cele mai multe cabane din Ro si cele din Alpi, vă atrag atenţia cu câteva probleme care fac diferenţa intre adevăraţii iubitori de munte şi ceilalţi:
- cabana nu e restaurant ! Iţi duci singur farfuria cu mâncare de la ghişeu la masă.Iar mai apoi duci farfuria, tacâmurile, cănile înapoi la ghişeu şi faci curat pe masă.
-cabana nu e hotel, nu are cameriste. Când intri în dormitor, reţine cum sunt aranjate păturile şi pernele şi la plecare lasa-le tot aşa ! Iar dacă vrei să dormi în lenjerie curată, du-ţi cu tine un "sac-pijama". cum e obligatoriu în Alpi.Şi foloseşte un tricou ca faţă de pernă. La Omu, Podragu şi alte cabane de altitudine nu sunt condiţii de a se spăla,usca, călca lenjeria de pat după cei care de obicei dorm acolo o singură noapte.
- să nu ai pretenţii absurde: apă caldă sau duş la cabane ca cele amintite.
- să nu laşi gunoaie la cabană, du-le cu tine până la primul tomberon. Nu sunt nici multe şi nici grele.

O tura reusită e aceea care cand o termini iti pare rau ca s-a terminat si te simti in stare s-o continui ! sa te simti capabil sa-l mai urci/faci o data !

              Ture frumoase efectuate si "cu capul" (tactica) şi cu beţe, nu doar cu picioarele !